Anul inaugurarii: 1870;

Gara Centrală din Oradea a început să fie construită în 1857 în prezenţa împăratului Franz Josef al Austriei.

Încă de la sfârşitul veacului al XIX-lea, Oradea a avut alte două gări în afară de cea centrală, anume Gara Velenţa (actuala Oradea-Est) care a servit tot mai mult ca triaj pentru traficul de marfă, şi Gara Ioşia.

Primele dorinţe ale orădenilor de a avea acces la linia ferată au fost exprimate clar încă în luna iunie 1849, atunci când consiliul local al Oradei, într-una din şedinţele sale, a cerut printr-un memorandum, de la ministerul de resort, ca linia ferată Pesta-Cluj ce urma să fie construită, să treacă şi prin Oradea. A mai trebuit să treacă aproape un deceniu până la realizarea proiectului.

Gara Mare din Oradea a fost construită în 1868-1870 şi cuprindea, la început, corpul central în care se află azi biroul de mişcare, sălile de aşteptare, holul cu casele de eliberare a biletelor şi restaurantul. Ridicarea ei era legată de un plan mai larg care prevedea legarea printr-o cale ferată cele două capitale: Bucureşti şi Budapesta, din care prima etapă a fost realizarea tronsonului până în localitatea braşoveană Timişu de Sus (Vama Timiş), ultima localitate din Imperiul Austro-Ungar pe acest traseu.

În 1913, 1.378.147 de călători s-au urcat în această gară.

Clădirea, aşa cum se prezintă ea astăzi, datează din anul 1902, atunci când arhitectul Kálmán Rimanóczy Sr. şi inginerul Vilmos Rendes, au proiectat şi condus lucrările de extindere ale corpului de clădire deja existent, noile construcţii apărând în prelungirea extremelor acestuia. În vara anului 1901 s-a modificat şi clădirea iniţială. S-au amenajat două săli de aşteptare, un restaurant si holul central cu ghişeele de bilete.

Deşi, de-a lungul anilor, volumetria clădirii s-a păstrat, totuşi în cursul repetatelor renovări, o serie întreagă din elemente decorative neoromantice iniţiale s-au pierdut.